Am iubit atat de mult incat nici eu nu pot realiza cat de mult am iubit. Nu inteleg cum am putut sa iubesc atat de mult aceast barbat care m-a ranit atat de tare.
Si inca il iubesc, pentru ca stiu ca imbratisarile sale erau ca o alinara pentru sufletul meu, ca atunci cand ma privea, vedeam in ochii lui iubirea adevarata.
Cand stau acum si ma gandesc cat de mult il iubeam, ideea ca eu am putut iubii pe cineva cu atata intensitate, imi da fiori.
Am crezut in el, Am crezut in noi!
M-am daruit in totalitate, el era centrul universului meu si eu eram ratiunea lui.
Acest om care ma facea atat de fericita, a ajuns sa imi aduca atata tristete si suferinta.
Si acum nu mai e nimic, doar eu sperand ca intr-o zi tot ce a fost rau sa dispara, sa lasam in trecut ce a fost urat si sa pornim de la zero, pastrand doar amintirile frumoase.
Fara el ma simt goala pe dinauntru, iar langa alt barbat nu o sa mai iubesc la aceasi intensitate.
Oare pe viitor o sa mai fiu capabila de atata iubire cu altul ?
Pare imposibil.
El a fost un vis frumos, dar acum am doar amintirile cu el, insa lucrurile se pot schimba , atata timp cat ne dorim acest lucru !
